Rareori mi se întâmplă să încerc rețete de pe bloguri românești, însă am găsit recent o rețetă de tort pe www.ciocolatasivanilie.ro care mi-a atras atenția în mod deosebit prin combinația de arome, texturi, dar și prin povestea din spatele rețetei. Mi-am spus că trebuie să fac rețeta asta minunată și că trebuie să o iau puțin la întrebări pe Alina Barbu, omul talentat din spatele rețetei, care a răspuns cu multă bunăvoință propunerii mele. Iată cum a ieșit tortul după rețeta Alinei, este atât de răcoritor, de gustos și are foarte puțin zahăr, vă recomand călduros să încercați rețeta, chiar dacă presupune ceva mai multă răbdare.
Cum a început pasiunea ta pentru „cofetărit”? Îți mai amintești prima prajitură pe care ai făcut-o?
Alina Barbu: Până acum vreo cinci ani repertoriul meu de rețete era destul de mic. Nu știam să fac mare lucru și nici instrumente, tăvi sau aparatură nu aveam. Găteam puțin și doar când era nevoie. Mă amuză când îmi amintesc că nu aveam sucitor și am întins primul aluat cu o sticlă de vin. Am descoperit bucătăria și universul ăsta în momentul în care am început să scriu pentru foodstory.ro. Atunci mi-au trecut prin fața mii de rețete, texte și articole despre tehnici și bucătărie. De atunci am început să experimentez și să mă joc cu mai mult curaj în bucătărie. Însă cofetăria a intrat în viața mea serios atunci când mi-am luat diploma de cofetar. A fost momentul ăla când am știut că vreau să duc mai departe partea asta din mine, care se bucură de tot ce înseamnă dulce într-o bucătărie. Am luat-o atât de în serios încât mă gândesc chiar ca de la un punct să fac trecerea definitivă în domeniul ăsta. Cel mai probabil se va întâmpla, doar că nu știu exact când. Cât despre prima prăjitură, cred că prin ’97-’98 s-a întâmplat asta, a fost un chec cu cacao din caietul cu rețete al mamei mele, în care am pus prea puțină făină și care a fost un imens eșec. Aveam 16 ani și voiam să le pregătesc ceva alor mei când mama nu era acasă. După checul ăsta au fost multe nereușite. De cele mai multe ori sufăr și nu doar pentru că prăjitura a fost un eșec, ci și pentru risipa de ingrediente. Unele foarte scumpe. Dincolo de asta, din fiecare eșec am învățat câte ceva bun până la urmă. Însă prima prăjitură de care s-au bucurat cu adevărat și alții a fost un tort cu spumă de zmeură și blat cu vanilie, foarte simplu, dar foarte bun. Se întâmpla la mulți ani de la primul desert “nereusit”, timp în care nu am gătit prea mult.
Cum faci un tort de la zero? Există atât de multe rețete, cum reușești să faci ceva nou așa cum e tortul tău minunat cu pepene galben?
Alina Barbu: Tortul cu pepene galben are o poveste specială. Iubitul meu mi-a dat ingredientul cheie, mi-a zis doar că de ziua lui vrea un tort cu pepene galben și că nu-l interesează ce pun pe lângă. Aparent, mi-a dat libertate totală. În realitate, a fost fost foarte multă presiune tocmai pentru că n-aș fi acceptat să greșesc. Așa că mai departe am început să îi caut ingredientele pereche care să îl completeze frumos. În cazul ăsta îmi place să cred că am și reușit. De obicei încep cu un ingredient principal după care studiez combinații. Caut și răscolesc cărțile și internetul să văd ce alte alăturări s-au făcut. Mă bazez și pe instinct sau pe ceea ce îmi place mie lângă ingredientul respectiv. Și încep să mă joc. Asta nu înseamnă că îmi iese mereu. Au fost și rețete în care am testat de mai multe ori combinațiile până să ajung al una care să îmi placă. Sunt încă departe de a fi un model în ceea ce privește crearea unui tort. Dar experimentez mult în bucătărie, iar asta mă ajută foarte mult să cresc, să acumulez și să capăt încredere în mine. Oricum, trebuie să stăpânești noțiunile și rețetele de bază și abia apoi te arunci să experimentezi combinații noi.
Ce sfaturi ai da unui pasionat de prăjiturit aflat la început de drum?
Alina Barbu: Singurul sfat pe care sunt în măsură să îl dau eu, care sunt tot la început de drum, e să își urmeze pasiunea asta și să se bucure de ea, de ceea ce învață pe parcursul acestui drum. Nu-mi imaginez sa faci dulciuri fără bucurie. La un moment dat, pasiunea asta are mari șanse să se transforme dintr-un hobby într-o meserie cu normă întreagă sau chiar într-o afacere.
Care este desertul tău preferat și de ce?
Alina Barbu: Eu sunt omul ciocolatei. Adică orice desert conține ciocolată neagră “riscă” să intre pe lista deserturilor mele preferate. În fiecare an mă îndrăgostesc de câte unul, dar pot să îți spun însă că ultimul care mi-a rămas în suflet e o tartă pe care am făcut-o de curând și care are două din ingredientele mele preferate: ciocolata neagră și zmeură. Îmi place tocmai pentru că nu e un desert foarte dulce. Blatul de tartă cu cacao și glasajul lucios, care sunt mai dulci, sunt echilibrate de jeleul de zmeură și cremeux-ul de ciocolată. Apoi, îl ador tocmai pentru faptul că nu arată ca o tartă clasică, ci mai degrabă ca un mic tort. Și cred că pe lista de motive ar putea fi trecut și faptul că tarta asta e prima dintr-o colecție la care mă tot gândesc de ceva vreme.
Recomandări, unde mâncăm deserturi bune atunci când nu avem chef să le facem?
Alina Barbu: Nu prea mai reușesc să ajung în oraș să îmi cumpăr deserturi. Nu atât pe cât mi-aș dori eu. Dar din când în când îm place să mă opresc la Zexe Braserie pe terasă, apoi mai e o cofetărie mică cu prăjituri de casă pe Dorobanți, la numărul 140, apoi Cofetăria Vanilla, French Revolution și Pain Plaisir. Pe astea mie amintesc acum, cu siguranță lista e mult mai lungă.
0 Comments