Prima rețetă pe anul acesta ar trebui să fie cea de pancakes mai ales că nu i-am făcut onoarea, așa cum ar fi trebuit, de a fi prima rețetă publicată odată cu lansarea site-ului. Și asta din simplu motiv că totul a pornit de la câteva pancakes. Au devenit micul nostru dejun preferat, al meu și al prietenului meu, apoi am început să-l fac și pentru alții, am făcut chiar evenimente la ceainăria unde lucram în calitate de PR și într-o vară am umplut o grădină de vreo trei ori cu oameni care veniseră special să încerce clătitele mele cu bere, semințe, unt de arahide și bacon, pe cele cu cafea miere și căpșuni sau pe cele ceva mai clasice cu banane în aluat și nutella. Și cam așa a început totul. Cum toate farfuriile veneau goale mi-am zis că poate ar trebui să încep să fac asta, poate că asta e noua cale pe care trebuie să o apuc. A fost un gând care s-a materializat ceva mai târziu și care este încă într-un proces continuu de materializare, contorsionare și purificare. Așa am început să gătesc mai serios. Acum vin spre mine tot felul de oameni care îmi propun să colaborezez cu tot felul de localuri și mi se pare totul atât de rapid și de flatant și simt că mai am încă multe, foarte multe deserturi de experimentat, gustat, făcut și refăcut.

Bun, să revenim la pancakes, cele pe care le fac eu nu au consistența celor americane pe care le vedem prin filme, acelea mi se par cam încărcate și ușor lipsite de eleganță, eu le fac ceva mai light, mai pufoase, aromate, ceva mai asemenătoare clătitelor japoneze, da, fac și japonezii clătite și nu sunt cu orez, pește sau alge, dar le combină cu o pastă de…fasole roșie numite dorayaki, puteți vedea chiar un film fain pe tema asta, Sweet Bean. Ca să faceți cam 18 clătituțe din astea, suficient de mari cât să le țineți în palmă, aveți de nevoie de o cană de făină, una de lapte (luați unul bun, cât mai natural, nu vă zgârciți), un ou, 2-3 linguri de zahăr (important e să gustați, voi decideți cât le vreți de dulci, dacă urmează să le combinați cu nutella sau dulceață nu are rost să le umpleți de zahăr), o linguriță praf de copt, 2 picături de esență de vanilie și un pic de scorțișoară. Bateți oul cu laptele și esența de vanilie, folosiți un tel, bateți-le foarte ușor pentru câteva secunde până se omogenizează, nu exagerați cu bătutul căci asta va influența volumul clătitelor, apoi adăugați făina zahărul, scorțișoara și praful de copt și continuați să omogenizați ușor, consistența este ceva mai groasă decât la clătitele normale, eu sunt câteodată tentată să mai pun câte o lingură, două de făină în plus.

Acum este momentul în care trebuie să lăsați compoziția deoparte vreo 15-20 de minute. Tot ce vă mai trebuie este o tigaie serioasă, eu am una specială pentru clătite, dar la fel de bine merge o tigaie normală care nu a dat greș în trecut și de care nu vi s-a lipit mâncarea. O ungeți cu puțin ulei de floarea soarelui (foarte puțin, un strop, pe care il distribuiți pe fundul tigăii), în principiu nu mai e nevoie să mai faceți asta încă o dată și da, ați observat bine, nu am pus grăsime nici în compoziție,.Așteptați să se încingă bine, iar apoi cu o lingură mai mare puneți compoziția în tigaie, eu pun cam 3 clătite deodată, dacă folosiți o lingură nomală puneți cam o lingură și jumătate de compoziție la fiecare clătită, așteptați să facă acele bule de aer și o întoarceți cu o paletă pe partea cealaltă, verificați după jumătate de minut și nu le uitați pe foc, asta e tot. Creativitatea intervine apoi la nivelul topping-urilor, trebuie neapărat să încercați combinația rodie, miere și nucă 🙂 Enjoy!